Decizia CCR nr. 589/2016Paragraful 15

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate care stabilesc că acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită, nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, arată că art. 99^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor defineşte în termeni lipsiţi de echivoc împrejurările în care exercitarea funcţiei cu rea-credinţă ori gravă neglijenţă constituie abateri disciplinare. Prin urmare, modul în care judecătorul interpretează şi aplică legea într-o cauză dată nu este susceptibil de sancţiune disciplinară decât în măsura în care acesta încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind ori acceptând vătămarea unei persoane, sau atunci când nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, arată că instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, a constatat că sintagma "indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea" se referă la situaţiile în care inspectorul judiciar, printr-o verificare formală, din cauza lipsei descrierii situaţiei de fapt, nu poate identifica împrejurarea care a determinat sesizarea.