Decizia ÎCCJ nr. 1/2025 (RIL)Punctul VII

VII. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 45. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a art. 174 și a art. 154 alin. (2) din Codul penal, prin data săvârșirii infracțiunii și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor unice prevăzute de art. 289-292 din Codul penal, în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalități normative ale elementului material, se înțelege data comiterii ultimei modalități normative/ultimului act de executare al ultimei modalități. ... 46. În susținerea acestui punct de vedere s-a învederat că, în cazul infracțiunilor de corupție realizate prin mai multe modalități normative, finalizarea conduitei infracționale nu poate avea decât sensul finalizării de către autor a tuturor acțiunilor realizate care își găsesc corespondent în elementul material. Modalitățile alternative ale acestor infracțiuni reprezintă trepte succesive, forme distincte, dar legate între ele, de realizare a unui iter criminis. În cazul în care fiecare dintre modalitățile alternative reprezintă o fază de desfășurare, iar ele se succedă în ordinea pe care o implică acel iter criminis care este specific incriminării respective, unitatea infracțiunii rămâne neștirbită, chiar dacă între momentele realizării acestor modalități alternative se interpune câte un interval mai mare de timp. ... 47. Infracțiunile de corupție incriminează conduite infracționale ce corespund fazelor unei infracțiuni: faza actelor preparatorii, faza punerii în executare a hotărârii infracționale și faza executării, într-un proces execuțional unic, conceput astfel de la bun început, și nu reprezintă o simplă reiterare a acțiunii în realizarea aceleiași rezoluții infracționale. ... 48. Datorită legăturii naturale care le unește, săvârșirea, chiar la intervale de timp diferite, a două sau mai multor modalități din conținuturile alternative ale infracțiunilor de corupție dă naștere unei unități naturale de infracțiune. Această legătură naturală este explicată prin aceea că unele dintre modalitățile alternative prevăzute în conținutul infracțiunii reprezintă în realitate formele imperfecte (acte pregătitoare sau tentativă) ale infracțiunii fapt consumat, forme pe care legiuitorul a înțeles să le sancționeze, datorită gravității acestor fapte, ca fiind acte de executare. ... 49. Prin includerea actelor pregătitoare în sfera faptului consumat, legiuitorul a urmărit extinderea paletei de conduite infracționale, în considerarea caracterului deosebit de grav al infracțiunilor de corupție, nicidecum o restrângere a conduitelor cu relevanță penală în cazul infracțiunilor de corupție. ... 50. În măsura în care s-au realizat mai multe modalități normative ale infracțiunii, activitatea infracțională nu poate fi fragmentată, fiind privită în ansamblul său, ca un tot unitar. Toate modalitățile alternative realizate prezintă relevanță penală, activitatea infracțională fiind consumată odată cu data realizării primei modalități normative realizate, fiind finalizată, săvârșită, odată cu realizarea ultimei modalități normative sau ultimului act specific ultimei modalități. ... 51. Semnificația juridică a momentului consumării infracțiunilor de corupție de la realizarea primei modalități normative este aceea că orice activitate ulterioară acestui moment, ca, de exemplu, refuzul primirii folosului necuvenit sau restituirea acestuia, nu are nicio influență cu privire la existența infracțiunii, indiferent dacă nu se intervine pe lângă funcționar. ... 52. Prelungirea în timp a actelor de executare specifice elementului material al acestor infracțiuni dincolo de momentul consumării presupune existența și a unui moment al finalizării activității infracționale, similar momentului epuizării, incident în cazul infracțiunilor continue sau continuate. ... 53. De acest ultim moment se leagă multiple alte instituții de drept, ca instituția grațierii, concursul de legi penale în timp, participația penală, incidența regimului aplicabil faptelor comise de minori, locul săvârșirii faptei, dar și data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale. ... 54. Prescripția răspunderii penale este o cauză de stingere a răspunderii penale care face să înceteze dreptul organelor judiciare de a trage la răspundere penală și de a aplica o pedeapsă celui care a săvârșit infracțiunea și are caracterul unei renunțări la acțiunea penală, supusă condiției trecerii unui anumit termen de la data săvârșirii infracțiunii. ... 55. Este evident că prescripția începe din momentul când s-a săvârșit infracțiunea, astfel că, în cazul infracțiunilor de durată sau care sunt constituite din mai multe acțiuni, săvârșirea nu există decât atunci când acestea au încetat să se mai execute, context în care calculul termenului de prescripție a răspunderii începe de la data comiterii infracțiunii, adică de la data la care a luat sfârșit activitatea infracțională. ... 56. Toate aceste aprecieri își găsesc consacrarea legală în dispozițiile art. 152 alin. (2) din Codul penal, care prevăd, cu valoare de principiu, că termenele de prescripție încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii ce are semnificația finalizării conduitei infracționale prevăzute în verbum regens. ... ...