Decizia CCR nr. 622/2016Paragraful 18

15. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, raportată la art. 21 coroborat cu art. 115 alin. (6) din Constituţie, reţine că textul de lege criticat reprezintă o normă procedurală, stabilită prin act normativ de nivel primar, care reglementează soluţionarea plângerii împotriva deciziei Consiliului Concurenţei, împreună cu analizarea fondului litigiului de către instanţa judecătorească. Or, soluţionarea unor asemenea chestiuni este guvernată de principiul oralităţii, contradictorialităţii şi a obligativităţii citării părţilor. Prin urmare, apreciază că dispoziţiile art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 oferă suficiente garanţii pentru exercitarea dreptului la apărare, pentru evitarea arbitrariului şi protecţia drepturilor operatorilor economici aflaţi într-o investigaţie a Consiliului Concurenţei, asigurând un just echilibru între interesele părţilor: pe de o parte, strângerea de informaţii cu privire la activitatea unei persoane bănuite de încălcarea normelor privind concurenţa şi, implicit, apărarea interesului public, iar, pe de altă parte, apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanei investigate. Astfel, operatorul economic supus procedurii de investigaţie poate formula contestaţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cu această ocazie, în faţa instanţei judecătoreşti, în cadrul dezbaterii pe fond a acţiunii formulate de operatorul economic împotriva deciziei Consiliului Concurenţei, de constatare a încălcării regulilor concurenţei, el va fi citat şi va avea posibilitatea să administreze, cu încuviinţarea instanţei de judecată, toate probele considerate utile, pertinente şi concludente pentru stabilirea adevărului judiciar. De asemenea, precizează că în preambulul actului normativ criticat se regăsesc condiţiile de admisibilitate a adoptării ordonanţei de urgenţă a Guvernului din perspectiva art. 115 din Constituţie şi că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie.