Decizia CCR nr. 616/2016Paragraful 31

24. De asemenea, în cazul stimulentelor financiare ce pot fi acordate de autorităţile publice locale, finanţarea se face pe baza hotărârii autorităţilor deliberative ale acestora, ceea ce implică şi stabilirea, în concret, a sursei pentru acordarea acestor sume. Or, în această privinţă, sunt incidente dispoziţiile art. 120 din Constituţie, care consacră autonomia locală între principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi cele ale art. 121 care stabilesc care sunt autorităţile prin care se realizează autonomia locală, şi anume consiliile locale (autorităţi deliberative) şi primarii aleşi. În acest sens, art. 3 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că "Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.", iar art. 3 alin. (2) din aceeaşi lege, că "Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.". Potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din lege "(1) Autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. (2) Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului, după caz."