Decizia CCR nr. 613/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a realizat în anul 2008, prin dispoziţia emisă de primarul municipiului Deva cu propunerea de acordare de despăgubiri pentru un imobil situat în municipiul Deva, iar dosarul conţinând propunerea de despăgubire a fost înaintat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor unde până în anul 2011 a aşteptat în nelucrare. După verificare, dosarul a fost trimis la evaluator, iar până la emiterea titlului de despăgubire a fost dispusă suspendarea procedurii de soluţionare administrativă a dosarului, pentru ca în final să intre în vigoare Legea nr. 165/2013 care stabileşte un alt cadru de acordare a despăgubirilor. Astfel, a soluţiona dosarul de despăgubiri conform procedurii stabilite de Legea nr. 165/2013 apare ca o încălcare a principiului neretroactivităţii legii din două perspective: prima, prin raportare la momentul soluţionării notificării, respectiv momentul emiterii dispoziţiei primarului municipiului Deva din 2008, când în vigoare erau dispoziţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar a doua, prin raportare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, când era pronunţată o hotărâre definitivă şi irevocabilă de obligare a statului român, prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la emiterea titlului de despăgubire aferent dispoziţiei din 2008. Mai mult decât atât, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, împotriva Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, devenită ulterior Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, era începută procedura executării silite, astfel că, în această situaţie, nu putea fi aplicată legea nouă. Aşadar, întrucât la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 era stabilită cu putere de lucru judecat obligaţia statului român, prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la emiterea titlului de despăgubire conform procedurii prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, susţin că soluţionarea dosarului de despăgubire conform procedurii prevăzute de Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 9 din 7 martie 1994, prin care s-a reţinut că hotărârea judecătorească este supusă condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă să aibă vreo înrâurire asupra ei, deoarece ea este socotită, faţă de părţile care au participat în proces, că are valoarea unui contract încheiat în momentul pronunţării ei. Aceeaşi soluţie a fost reconfirmată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 686 din 26 noiembrie 2014. Pentru aceste considerente, prevederile art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a) , art. 21 alin. (5) , (6) şi (8) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 apar ca neconstituţionale.