Decizia CCR nr. 614/2016Paragraful 60

13. Sub acest aspect, în Codul de procedură penală, Partea generală, mai exact în titlul V, capitolul I care vizează "Măsurile preventive", legiuitorul operează cu două noţiuni distincte, care nu se suprapun, şi anume "audiere", respectiv "ascultare" (a inculpatului). Or, în acord cu art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit căruia "În limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni", legiuitorul a folosit termeni diferiţi tocmai pentru a indica faptul că se referă la operaţiuni procedurale distincte. Astfel, în Partea generală a Codului de procedură penală, în titlul IV, capitolul II, secţiunea a 2-a, legiuitorul reglementează în mod distinct "Audierea suspectului sau a inculpatului" în dispoziţiile art. 107-110. Din examinarea acestor dispoziţii legale rezultă că prin intermediul "audierii" este obţinută declaraţia inculpatului, ca mijloc de probă, procedeul constând în cunoaşterea datelor personale ale suspectului sau inculpatului, respectiv a celor menţionate în art. 107 din Codul de procedură penală (date referitoare la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret în cazul în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima), precum şi a oricăror alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale. Totodată, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile stabilite de art. 108 alin. (2) din Codul de procedură penală, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârşirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia fiind lăsat să declare tot ce doreşte referitor la acestea. Dispoziţii similare ce vizează audierea inculpatului cu ocazia luării unei măsuri preventive se regăsesc în Codul de procedură penală în art. 209 alin. (5) care prevăd că "măsura reţinerii poate fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului", art. 212 alin. (3) care fac referire la "audierea" inculpatului de către procuror la momentul la care se ia faţă de inculpat măsura preventivă a controlului judiciar, art. 225 alin. (7) care reglementează cu privire la "audierea" inculpatului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă şi art. 219 alin. (5) care face, de asemenea, trimitere la "audierea" inculpatului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare la domiciliu a inculpatului.