Decizia CCR nr. 609/2016Paragraful 23

19. În continuare, Curtea constată că prin reglementarea criticată legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Chiar dacă prin instituirea dreptului de servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicţie cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor limitări, însă acestea, indiferent de natura lor, nu trebuie să se confunde cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinţa obiectului dreptului, fie în privinţa unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.435 din 25 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011).