Decizia CCR nr. 586/2016Paragraful 22

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul criticat reglementează situaţiile în care instanţa penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, respectiv cazul achitării inculpatului, cel al încetării procesului penal, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e) , f) , g) , i) şi j) din Codul de procedură penală, precum şi cel reglementat la art. 486 alin. (2) din acelaşi cod. Cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau determină încetarea procesului penal, reglementate la lit. b) teza întâi, lit. e) , f) , g) , i) şi j) ale art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, sunt următoarele: fapta nu este prevăzută de legea penală [lit. b) teza întâi]; lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale [lit. e) ]; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică [lit. f) ]; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii [lit. g) ]; există autoritate de lucru judecat [lit. i) ]; şi a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii [lit. j) ]. La rândul său, art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală în cazul în care aceasta admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă.