Decizia CCR nr. 594/2015Paragraful 26

21. Art. 16 din Codul de procedură penală reglementează cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, prevăzând, la alin. (1) , cazurile în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată. În acest sens, sunt reglementate la lit. b) teza întâi, lit. e) , f) , g) , i) şi j) ale alin. (1) anterior menţionat următoarele cazuri de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale sau de încetare a acesteia din urmă: fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege [lit. b) teza întâi]; lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale [lit. e) ]; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică [lit. f) ]; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii [lit. g) ]; există autoritate de lucru judecat [lit. i) ]; şi a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii [lit. j) ]. De asemenea, art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală în cazul în care admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă.