Decizia CCR nr. 583/2016Paragraful 25

20. În ce priveşte excluderea implicită a copilului de la posibilitatea de a intenta acţiunea în tăgăduirea paternităţii, Curtea a reţinut că art. 54 alin. (2) din Codul familiei contravenea, în redactarea de la acea vreme, şi prevederilor art. 26 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile în care nu recunoştea şi acestuia dreptul la acţiune în contestarea paternităţii prezumate, împrejurare de natură să îi impună un anumit statut juridic stabilit prin voinţa altuia, pe care era ţinut să îl accepte în mod pasiv, fără a putea acţiona în sensul modificării sale, ceea ce nu putea avea decât semnificaţia unei negări a dreptului recunoscut oricărei persoane fizice, prin articolul constituţional mai sus menţionat, de a dispune de ea însăşi. Totodată, Curtea a apreciat că nerecunoaşterea, în ceea ce îl priveşte pe copil, a dreptului de a-şi stabili propria filiaţie faţă de tată, în concordanţă cu realitatea, împotriva unei ficţiuni, drept recunoscut, totuşi, tatălui prezumtiv, constituie o evidentă încălcare a art. 45 alin. (1) din Constituţie [devenit art. 49 alin. (1) în urma revizuirii din 2003 şi republicării Constituţiei], care recunoaşte copiilor şi tinerilor un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, ceea ce nu poate avea decât semnificaţia instituirii în sarcina statului a obligaţiei de a le asigura mijloace juridice mai numeroase şi mai eficiente decât cele aflate la dispoziţia persoanelor fizice mature, în vederea realizării finalităţii urmărite.