Decizia CCR nr. 542/2016Paragraful 11

8. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. Arată că, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi şi libertăţi poate fi restrâns prin lege dacă se impune pentru desfăşurarea "instrucţiei penale". Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 339 din 30 aprilie 2015, că înţelesul acestei noţiuni este unul larg, ce include şi urmărirea penală, ca primă fază a procesului penal. Prin urmare, dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate. Pe de altă parte, instanţa de contencios constituţional a statuat că art. 53 din Constituţie nu poate avea o existenţă de sine stătătoare, ci trebuie corelat cu un alt text constituţional care să reglementeze un drept sau o libertate fundamentală (Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 2010). Un asemenea raţionament are la bază chiar conţinutul normativ al art. 53 din Legea fundamentală, care vorbeşte despre restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi, ce trebuie în mod expres specificat în excepţia de neconstituţionalitate, deoarece Curtea Constituţională nu poate extinde critica autorului excepţiei şi să se raporteze şi la un drept fundamental al cărui exerciţiu să fi fost în mod neconstituţional restrâns. Într-o atare situaţie, practica instanţei constituţionale este în sensul că excepţia de neconstituţionalitate nu a fost motivată potrivit cerinţelor stabilite de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi, prin urmare, este inadmisibilă.