Decizia CCR nr. 505/2016Paragraful 22

17. Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale în Dosarul nr. 1.295D/2015, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (7) şi ale art. 343 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. Astfel, arată că, în cauză, este pusă în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 207 şi ale art. 343 din Codul de procedură penală, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, aplicarea şi interpretarea legii excedând competenţei Curţii Constituţionale. În acest sens, invocă Decizia nr. 296 din 1 martie 2011, prin care Curtea a reţinut că: "interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii". În Dosarul nr. 1.341D/2015, în punctul de vedere transmis Curţii, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 207 alin. (7) şi ale art. 343 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că termenul de 60 de zile are natura juridică a unui termen peremptoriu. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 207 alin. (7) şi art. 343 din Codul de procedură penală raportată la prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, susţine că dispoziţiile de lege criticate "sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că termenul de 60 de zile înăuntrul căruia judecătorul de cameră preliminară verifică, din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri, are natura juridică a unui termen peremptoriu". Invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, nr. 65 din 25 februarie 2015, paragraful 19, nr. 336 din 30 aprilie 2015, paragraful 18. Apreciază că textele de lege criticate nu sunt suficient de clare, predictibile şi neechivoce, ci sunt susceptibile de interpretări în ceea ce priveşte natura juridică a termenului de 60 de zile, astfel că nu asigură exigenţele dreptului la un proces echitabil. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (7) şi ale art. 343 din Codul de procedură penală faţă de prevederile art. 23, art. 25, art. 26, art. 53 şi ale art. 115 din Constituţie, consideră că restrângerea exerciţiului acestor drepturi este justificată. Astfel, măsurile preventive constituie ingerinţe în drepturile fundamentale invocate, însă aceste drepturi fundamentale nu sunt absolute prin natura lor, astfel încât pot fi supuse unor limitări rezonabile printr-o reglementare legală. Analizând condiţiile care trebuie îndeplinite pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, apreciază că ingerinţa generată de instituţia controlului judiciar are ca scop legitim desfăşurarea instrucţiei penale, fiind o măsură judiciară aplicabilă în cursul urmăririi penale şi al judecăţii şi, ca atare, se impune pentru protejarea valorilor statului de drept.