Decizia CCR nr. 570/2016Paragraful 24

19. Aşa fiind, faptul că judecătorul de drepturi şi libertăţi se poate pronunţa atât asupra cererilor referitoare la măsurile preventive, cât şi asupra celor referitoare la încuviinţarea folosirii metodelor şi tehnicilor speciale de supraveghere nu este de natură a afecta unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, deoarece dimpotrivă, o astfel de posibilitate este menită să asigure un plus de consistenţă garanţiilor specifice referitoare la libertatea individuală şi la dreptul la viaţă, intimă familială şi privată. Mai mult, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 3 din Codul de procedură penală, legiuitorul a avut în vedere patru funcţii judiciare, şi anume: funcţia de urmărire penală, funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimitere în judecată şi funcţia de judecată. Prin urmare, competenţa stabilită în condiţiile art. 53 din Codul de procedură penală se circumscrie funcţiei de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcţie care, potrivit art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală, "În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare [...]" Prin urmare, nu s-ar putea pune în discuţie vreo eventuală afectare a prevederii constituţionale care consacră imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, deoarece judecătorul de drepturi şi libertăţi care a exercitat astfel funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală nu poate, în aceeaşi cauză, să exercite şi funcţia de judecată.