Decizia CCR nr. 575/2016Paragraful 8

5. În final, autoarea excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 139 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora. Un principiu fundamental aplicabil oricăror fonduri constituite prin contribuţia plătitorilor, cum ar fi fondurile de sănătate, este cel al destinaţiei pentru care plătitorul contribuţiei a achitat-o. Până la utilizarea unor asemenea fonduri potrivit destinaţiei lor, ele ar putea fi valorificate spre a nu fi imobilizate, desigur însă fără a se afecta cantitativ scopul contribuţiei, ceea ce le departajează de impozite şi taxe. În concret, este vorba despre Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, prevăzut de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, constituit din contribuţiile plătite de asiguraţi, persoane fizice asigurate, prin efectul legii sau în temeiul unui contract de asigurare. Acest fond special este administrat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fiind destinat pentru plata serviciilor medicale, a medicamentelor, a dispozitivelor medicale de care beneficiază persoanele asigurate în sistemul public de asigurări sociale de sănătate. Veniturile şi cheltuielile acestui fond nu fac parte din bugetul asigurărilor sociale de stat, dar întregesc grupa contribuţiilor sociale obligatorii existente în România. Pentru aceste argumente, autoarea excepţiei solicită Curţii Constituţionale un reviriment jurisprudenţial.