Decizia CCR nr. 516/2016Paragraful 10

7. Menţionează că aplicarea retroactivă a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 obligă promitenţii cumpărători care doresc să recurgă la "concursul justiţiei", pentru realizarea drepturilor lor de creanţă (imposibil de prevăzut la momentul încheierii convenţiei), să facă dovada efectuării formalităţilor de publicitate în scopul exercitării dreptului de preemţiune de către coproprietari, arendaşi, vecini sau stat, după caz, precum şi dovada faptului că acesta este înscris pe rolul fiscal şi în cartea funciară. Precizează că exercitarea de către beneficiarii dreptului legal de preemţiune a prerogativei conferite conduce inevitabil la desfiinţarea antecontractului şi lipsirea creditorului său de creanţă, deşi aceasta s-a născut în mod valabil prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul respectiv. Astfel, pe planul dreptului material, deşi formal este titularul unui drept de creanţă în temeiul căruia ar fi îndreptăţit să dobândească proprietatea terenului, după exercitarea dreptului de preemţiune de către unul dintre titularii acestui drept, promitentul-cumpărător nu mai are posibilitatea de a obţine întocmai prestaţia în virtutea căreia a procedat la încheierea actului; pe plan procesual, promitentului-cumpărător îi este împiedicată obţinerea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic din perspectiva faptului că dispoziţiile Legii nr. 17/2014 califică drept condiţie de admisibilitate a unei asemenea acţiuni obţinerea avizului de la structura competentă prin care se face dovada neexercitării dreptului de preemţiune. În acest context, autoarea prezintă diverse ipoteze cu privire la unele aspecte ce decurg din obligaţia respectării măsurilor instituite prin Legea nr. 17/2014, concluzionând că efectul aplicării acestor dispoziţii este lipsirea promitentului-cumpărător de dreptul de creanţă, prin golirea acestuia de conţinut.