Decizia CCR nr. 505/2016Paragraful 31

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul de procedură penală, pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (7) al art. 207 din Codul de procedură penală referitor la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar în procedura de cameră preliminară. Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 215^1 alin. (7) şi (8) din Codul de procedură penală reiese că - similar reglementării în materie de arestare preventivă, analizată prin Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016, mai sus menţionată, - în cazul în care măsura controlului judiciar a fost dispusă şi prelungită succesiv în faza de urmărire penală, iar ulterior a fost întocmit rechizitoriul, atunci durata totală a măsurii controlului judiciar, în cursul judecăţii în primă instanţă, nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată, care este chiar momentul intrării cauzei în procedura de cameră preliminară. Ca atare, în cursul acestei proceduri, judecătorul de cameră preliminară, verificând, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri, poate menţine succesiv măsura controlului judiciar, fără a se aduce, în acest mod, vreo atingere principiului legalităţii şi dreptului la un proces echitabil consacrate de prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.