Decizia CCR nr. 479/2016Paragraful 28

20. Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia prin reglementarea pe calea ordonanţei de urgenţă în materia taxelor judiciare de timbru se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) şi ale art. 139 şi, implicit art. 21, Curtea reţine, pe de o parte, că, potrivit jurisprudenţei sale, sintagma "numai prin lege" din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituţie are semnificaţia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forţă juridică, legii. În această categorie nu intră ordonanţele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniştrilor etc. (a se vedea Decizia nr. 299 din 6 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 17 ianuarie 2002). De asemenea, din coroborarea prevederilor constituţionale ale art. 139 cu cele ale art. 56, Curtea observă că acestea instituie garanţia că obligaţia constituţională a cetăţenilor de a contribui prin impozite, taxe şi alte contribuţii venituri la bugetul de stat se face în condiţiile legii.