Decizia CCR nr. 486/2016Paragraful 24

19. Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 217 din 12 aprilie 2016 sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei conform cărora dispoziţiile art. 222 alin. (12) din Codul de procedură penală prevăd durata maximă pentru care poate fi dispusă măsura arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, fără a specifica exact care este durata maximă a acestei măsuri în etapa camerei preliminare, iar prevederile art. 239 din Codul de procedură penală sunt, în realitate, inaplicabile în prezenta cauză, sunt neîntemeiate. Pentru aceste motive, Curtea nu poate reţine încălcarea prin textul criticat a normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.