Decizia CCR nr. 482/2016Paragraful 11

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, în urma încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei între inculpat şi parchet, persoana vătămată se află în situaţia de a formula o acţiune în răspundere civilă delictuală, la o instanţă civilă, pentru recuperarea prejudiciilor suferite în urma săvârşirii infracţiunii, acestea nemaiputând fi obţinute prin soluţionarea de către instanţa penală a laturii civile a cauzei. Or, acest aspect discriminează partea civilă, în cazul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, în raport cu alte persoane ce au calitatea de parte civilă în alte cauze penale, creându-i celei dintâi o situaţie mai puţin favorabilă, caracterizată prin prelungirea nejustificată a procedurii de recuperare a prejudiciilor şi prin costuri suplimentare. Se arată, de asemenea, că, la stabilirea pedepsei, cu ocazia încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, nu s-a ţinut cont de faptul că inculpatul nu a plătit părţii civile despăgubirile cuvenite. Se susţine că, în aceste condiţii, partea civilă este discriminată prin faptul că nu are drept de apel împotriva sentinţei de admitere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Pentru aceleaşi motive, se susţine încălcarea, prin textele criticate, a liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare al părţii civile.