Decizia CCR nr. 482/2016Paragraful 29

17. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, conform căreia textul criticat este neconstituţional, întrucât la stabilirea limitelor încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu se ţine cont de faptul că inculpatul nu a plătit părţii civile despăgubirile cuvenite, Curtea reţine că legiuitorul nu a reglementat, în mod expres, aspectele ce trebuie avute în vedere la stabilirea limitelor încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prevăzând, la art. 480 din Codul de procedură penală, doar condiţiile încheierii acestui acord. Având în vedere, însă, că acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o formă de "justiţie negociată", ce presupune o negociere între acuzare şi apărare, pot fi avute în vedere elemente precum voinţa inculpatului de a coopera la efectuarea urmăririi penale sau acuzarea altor persoane, atitudinea pe care inculpatul o are faţă de activitatea sa criminală, antecedentele penale ale acestuia, natura şi gravitatea acuzării, posibilitatea de a obţine condamnarea în cazul respectiv, interesul public de a se proceda la o judecată mai operativă, cheltuielile pe care le presupune judecata inculpatului. Aşa fiind, nu este exclusă de către legiuitor posibilitatea luării în calcul, cu prilejul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, a faptului acoperirii de către inculpat a prejudiciilor cauzate prin săvârşirea infracţiunii.