Decizia CCR nr. 481/2016Paragraful 6

4. Totodată, arată că textul de lege criticat, chiar de la adoptarea în anul 2003, a fost în discordanţă cu prevederile Constituţiei, context în care precizează că deşi Legea cultelor nr. 489/2006 a apărut ulterior, totuşi fiinţau asociaţii religioase ce vizau acelaşi lucru, şi anume polarizau în jurul lor persoane a căror credinţă religioasă rezona la fel. Or, menţinându-se reglementarea care prevede o scutire de la plata impozitelor pentru cei ce practicau cultele religioase, raportat la cei care sunt organizaţi altfel, se ajunge la situaţia în care fiecare membru sau practicant trebuie să suporte sumele de bani aferente plăţii impozitelor, ceea ce îngrădeşte sau împiedică, într-o oarecare măsură, libertatea de exprimare religioasă. În continuare, prezintă situaţia concretă a speţei şi susţine că cel mai important lăcaş de cult al asociaţiei religioase riscă să fie executat silit de direcţia fiscală tocmai ca urmare a faptului că nu s-au plătit taxele şi impozitele aferente, interpretându-se într-un anumit fel legea, fapt ce poate duce la pierderea celui mai important activ, respectiv pierderea locului în care se desfăşurau ritualurile religioase ale asociaţiei, aspect ce se răsfrânge asupra practicanţilor acestei forme de exprimare religioasă. Condiţionarea deţinerii în patrimoniu a unui lăcaş de cult de existenţa sumelor de bani aferente impozitelor şi taxelor, raportat la împrejurarea că, în ceea ce priveşte cultele religioase, acestora nu le este aplicat acest sistem juridic, duce la existenţa unei discriminări şi la îngrădirea exprimării religioase.