Decizia CCR nr. 481/2016Paragraful 11

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul că reglementează doar situaţia clădirilor aparţinând cultelor religioase recunoscute în România sau componentelor locale ale acestora, nu şi a celor aparţinând asociaţiilor religioase constituite în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Astfel, precizează că o astfel de interpretare produce "un conflict între textul de lege criticat şi mai multe prevederi constituţionale", conducând în mod indirect la un dezechilibru social prin discriminarea persoanelor practicante a formelor de organizare religioasă asociativă de tip pre-cult, faţă de cele aparţinând cultelor religioase. Totodată, arată că varianta textului de lege criticat, prin efectele pe care le produce asupra asociaţiilor religioase (ce au luat naştere odată cu adoptarea Legii cultelor în anul 2006), tinde să încalce şi prevederile art. 29 din Constituţie, deoarece suprafiscalizarea asociaţiilor religioase se răsfrânge asupra practicanţilor acestor asociaţii, care, contribuind cu sume mai mari pentru menţinerea existenţei asociaţiei religioase, sunt obstrucţionaţi în manifestarea liberă a credinţei religioase, aspect ce se traduce prin descurajarea acestor forme asociative. Or, raţiunea pentru care legiuitorul a gândit scutirea de la plata impozitului a imobilelor ce prin destinaţie deservesc drept lăcaşuri de cult a fost tocmai aceea de a garanta libertatea de exprimare religioasă, împrejurare ce, în contextul actual de după apariţia legii cultelor şi înfiinţarea asociaţiilor religioase şi fără a se actualiza şi conţinutul Codului fiscal, tinde să transforme sensul iniţial dat acestui text de lege.