Decizia ÎCCJ nr. 111/2024 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii 23. Instanța de trimitere - Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a arătat că, deși dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, față de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum și în raport cu modalitatea de reglementare, apreciază că în concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sunt diferite de cele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 24. Astfel, instanța de trimitere a apreciat că singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 25. Odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: „completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac (...) va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 26. Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat ca fiind îndeplinite condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru lămurirea chestiunii de drept în discuție. ... 27. A menționat că dezlegarea chestiunii de drept este esențială pentru soluționarea celor două cauze, în sensul că demersul reclamantelor ar putea fi validat, în funcție și de circumstanțele litigiului, dacă se va aprecia că se impune încadrarea acestora ca personal didactic auxiliar, respectiv îngrijitoare în educație timpurie, cu consecința obligării pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale corespunzătoare de la 1 ianuarie 2024, în condițiile în care s-ar considera dovedite susținerile reclamantelor, în sensul că activitățile desfășurate în concret de acestea revin personalului didactic auxiliar și ținând cont de faptul că nu este aprobată funcția de îngrijitor în educație timpurie în statul de funcții, nu există legislație specifică prin care să se reglementeze condițiile de încadrare, condițiile de studii, atribuțiile și fișa-cadru a postului și nici norme metodologice. În situația în care se va considera că nu se impune a se realiza o astfel de încadrare, ținând cont de circumstanțele prezentate, soluția instanței ar fi diferită. ... 28. În fine, verificând centralizatoarele privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ și litigiilor de muncă, instanța nu a identificat nicio hotărâre privind exact chestiunea de drept sesizată. ... ...