Decizia CCR nr. 475/2016Paragraful 11

10. Cu referire la normele constituţionale care statuează asupra componenţei Curţii Constituţionale, autorii sesizării apreciază că, spre deosebire de numirea judecătorilor de către Preşedintele României, în cazul numirii de către Camera Deputaţilor şi Senat, legiuitorul a apreciat că "este necesar un filtru de depunere a candidaturilor pentru Curte". Din redactarea art. 5 din Legea nr. 47/1992, care nu este "cea mai riguroasă", se desprinde procedura referitoare la numirea judecătorilor la Curtea Constituţională. Astfel, "legiuitorul, în redactarea sintetică a legii, în anul 1992, nu s-a oprit asupra acestui text de detaliu, considerând de la sine înţeles că deputaţii şi grupurile parlamentare ale Camerei Deputaţilor pot depune candidaturi la Camera Deputaţilor, iar senatorii şi grupurile parlamentare ale Senatului, la Senat. La fel, legiuitorul a procedat şi cu privire la dreptul la sesizare asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, fără a intra în detalii care să aducă certitudini cu privire la subiectele de sezină. De acest lucru s-a ocupat jurisprudenţa Curţii Constituţionale, e adevărat, pe argumente de autonomie regulamentară a fiecărei Camere a Parlamentului." În ceea ce priveşte situaţia numirii la Curtea Constituţională, "prin enumerarea limitativă a subiecţilor de drept care pot depune candidaturi la Comisia juridică [...], dar prin neprevederea expresă a dreptului de a depune candidaturi la oricare dintre cele două Comisii juridice ale Parlamentului de oricare grup parlamentar din Parlament şi de oricare parlamentar, deputat sau senator" s-ar deduce, potrivit autorilor sesizării, că "legiuitorul a avut în vedere doar membrii şi grupurile parlamentare din camera respectivă. Când legiuitorul a avut în vedere numirea, de către vreuna din cele două Camere ale Parlamentului, a unor membri la alte instituţii, iar candidaturile să nu fie depuse de membrii acelei Camere, a prevăzut expres acest lucru (situaţia alegerii celor doi reprezentanţi ai societăţii civile în CSM)." Pentru a întări ideea exprimată, se face trimitere la dispoziţii din Legea nr. 47/1992 referitoare la dreptul fiecărei Camere de a decide în privinţa arestării/trimiterii în judecată a judecătorilor Curţii Constituţionale, respectiv la comunicarea către fiecare Camera a încetării mandatului judecătorului numit şi necesităţii numirii unui alt judecător. Se conchide că "legiuitorul a reglementat numirea la Curtea Constituţională ca un drept şi o obligaţie a Camerei parlamentare şi a membrilor săi. În lipsa unor dispoziţii contrare exprese, dreptul de depunere de candidaţi nu poate aparţine decât membrilor săi, singuri sau prin grupuri parlamentare."