Decizia CCR nr. 473/2016Paragraful 68

62. De altfel, pronunţându-se asupra altor prevederi legale din Legea nr. 297/2004 [respectiv art. 2 alin. (5) , art. 255, art. 257, art. 272 lit. a) , art. 273 alin. (1) lit. b) şi c) , art. 274 şi art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital], în ceea ce priveşte invocarea aspectelor referitoare la principiul accesibilităţii şi previzibilităţii, Curtea, prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, a reţinut că, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). În lumina acestor precizări, Curtea a constatat că textele criticate îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie şi predictibilitate. Faţă de acestea, Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. De altfel, din examinarea prevederilor criticate, corelate cu întreg cadrul legislativ în materia pieţei de capital, Curtea observă că acestea sunt clare, previzibile, nefiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie şi nici privite prin prisma unei pretinse nerespectări a prevederilor ce reglementează materia redactării actelor normative.