Decizia CCR nr. 442/2019Punctul 30

30. De altfel, pronunțându-se asupra altor prevederi legale din Legea nr. 297/2004 [respectiv art. 2 alin. (5) , art. 255, art. 257, art. 272 lit. a) , art. 273 alin. (1) lit. b) și c) , art. 274 și art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital], în ceea ce privește invocarea aspectelor referitoare la principiul accesibilității și previzibilității, Curtea, prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, a reținut că, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerințe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), iar cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). În lumina acestor precizări, Curtea a constatat că textele criticate îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și previzibilitate. Față de acestea, Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. ...