Decizia CCR nr. 474/2016Paragraful 35

24. Legiuitorul constituant derivat, prin art. 123 alin. (3) , a scos din sfera art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie atribuţiile prefectului, ceea ce denotă faptul că reglementările referitoare la prefect cunosc o configuraţie distinctă faţă de cele referitoare la Guvern. Este o relaţie precum cea de la general (Guvern) la special (prefect). A nu accepta această teză înseamnă că art. 123 alin. (3) din Constituţie este un text redundant din moment ce, oricum, potrivit art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, atribuţiile prefectului erau reglementate tot prin lege organică. Or, Constituţia - în speţă art. 123 alin. (3) - trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, şi nu într-un sens contrar. Singura semnificaţie juridică a trimiterii la legea organică, din cuprinsul art. 123 alin. (3) , este aceea că constituantul derivat a dorit ca procedura de adoptare a legii organice să difere cu referire la sesizarea Camerelor, astfel încât Camera decizională să fie Camera Deputaţilor. Aceasta este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 28, a statuat că "aspectele referitoare la tutela administrativă, competenţă exclusivă a prefectului, trebuie reglementate prin lege organică adoptată potrivit art. 123 alin. (3) din Constituţie. Acest aspect se traduce, în ceea ce priveşte competenţa şi sesizarea Camerelor Parlamentului, prin stabilirea ca primă Cameră sesizată a Senatului, iar Camera Deputaţilor devine astfel Cameră decizională".