Decizia CCR nr. 747/2015Paragraful 38

26. Examinând procesul legislativ, rezultă că dispoziţiile art. I din propunerea legislativă reglementau în forma iniţiatorului propunerii legislative obligaţia comunicării dispoziţiilor preşedintelui consiliului judeţean prefectului; în acest sens, textul iniţial al propunerii legislative prevedea introducerea după alineatul (4) al art. 115 din Legea nr. 215/2001 a unui nou alineat, respectiv alin. (4^1), cu următorul conţinut normativ: "(4^1) Dispoziţiile preşedintelui consiliului judeţean se comunică în mod obligatoriu prefectului judeţului, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor". Dispoziţiile art. II pct. 1 stabileau, atât în forma iniţială a propunerii legislative, cât şi în forma adoptată a legii, competenţa prefectului de a exercita tutela administrativă asupra dispoziţiilor preşedintelui consiliului judeţean. În acest context normativ, în privinţa textului art. I erau aplicabile dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. o) coroborate cu art. 75 alin. (1) teza întâi (Camera Deputaţilor era Cameră de reflecţie, iar Senatul Cameră decizională), în timp ce în privinţa art. II urmau a-şi găsi aplicarea dispoziţiile constituţionale ale art. 123 alin. (3) coroborate cu art. 75 alin. (1) teza a doua (Senatul era Cameră de reflecţie, Camera Deputaţilor Cameră decizională). Întrucât Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă, urma ca aceasta să fie supusă dezbaterii şi aprobării Senatului. Senatul a adoptat cele două prevederi, modificând însă art. I din lege într-un sens ce transformă conţinutul său normativ într-unul circumscris art. 123 alin. (3) din Constituţie; în consecinţă, rezultă că atât pentru art. I, în noua sa configurare, cât şi pentru art. II din lege Camera decizională (Senatul) a adoptat o prevedere pentru care competenţa decizională aparţinea primei Camere sesizate - practic legea în întregime, dat fiind că aceasta era compusă din cele două articole. De aceea, legea trebuia întoarsă la prima Cameră sesizată, care urma să decidă definitiv în procedură de urgenţă conform art. 75 alin. (5) coroborat cu alin. (4) al aceluiaşi text constituţional.