Decizia CCR nr. 442/2015Paragraful 42

32. Rezultă, aşadar, că articolul unic pct. 2 din legea criticată, modificând art. 10 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, reglementează într-un domeniu rezervat legii organice, şi anume în cel al regimului general al autonomiei locale în componentele sale referitoare la organizarea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară şi competenţa şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale, astfel încât legea analizată ar fi trebuit adoptată ca lege organică, cu majoritatea de vot prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituţie. Această constatare duce automat la concluzia că prima Cameră sesizată ar fi trebuit să fie Camera Deputaţilor, şi nu Senatul, iar Cameră decizională ar fi trebuit să fie Senatul, şi nu Camera Deputaţilor, astfel cum s-a întâmplat în desfăşurarea procesului legislativ. De asemenea, această neregularitate, în mod implicit, ar fi impus întoarcerea legii de la Camera Deputaţilor la Senat pentru ca acesta să decidă în calitate de Cameră decizională. În consecinţă, legea criticată a fost adoptată cu încălcarea art. 73 alin. (3) lit. o) , art. 75 alin. (1) şi (5) şi art. 76 alin. (1) din Constituţie