Decizia CCR nr. 442/2015Paragraful 7

6. Analizând conţinutul normativ al articolului unic pct. 2 din legea criticată, se apreciază că acesta instituie o derogare autentică de la dispoziţiile art. 37 şi 92 din Legea nr. 215/2001 în ceea ce priveşte reprezentarea comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor şi judeţelor în adunările generale ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară ce au ca obiect de activitate serviciile de utilităţi publice direct de către primari, respectiv de preşedinţii de consilii judeţene, cu posibilitatea delegării acestei competenţe. Aşadar, intervine în domeniul de reglementare al Legii nr. 215/2001, lege care, în integralitatea sa, cuprinde norme juridice de natura legii organice. Or, potrivit normelor de tehnică legislativă, normele derogatorii se instituie prin acte normative cu aceeaşi forţă juridică cu cea a actelor normative de la care exceptează. În acest sens, se fac referiri la art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 786/2009. De aceea, legea criticată trebuia adoptată cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere a Parlamentului, şi nu cu cel al majorităţii membrilor prezenţi.