Decizia CCR nr. 474/2016Paragraful 45

34. Cu privire la critica de neconstituţionalitate privind art. 146 alin. (8) şi (10) din Regulamentul Senatului, Curtea constată, în primul rând, faptul că acestea fac trimitere la ipoteza normativă a alin. (5) al aceluiaşi articol, ipoteză care se referă la atribuţia preşedintelui Curţii Constituţionale de a comunica încheierea de sesizare a Curţii cu o excepţie de neconstituţionalitate preşedintelui Senatului în vederea formulării de către acesta a punctului său de vedere asupra temeiniciei excepţiei. În al doilea rând, Curtea reţine că ipoteza normativă a alin. (8) şi (10) se referă la obligaţiile procedurale care revin Senatului în situaţia constatării neconstituţionalităţii unei legi, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, sau a unei prevederi din Regulamentul Senatului. Trimiterea astfel operată de la alin. (8) la alin. (5) devine, în aceste condiţii, lipsită de sens, cele două texte reglementând aspecte diferite. Se reţine astfel că alin. (5) nu aduce în discuţie o decizie de constatare a neconstituţionalităţii, ci se referă la o atribuţie a preşedintelui Curţii Constituţionale care premerge judecarea excepţiei, iar finalitatea judecăţii este încă incertă sub aspectul soluţiei, astfel încât nu se poate accepta ideea că în toate aceste cazuri - când se comunică încheierea de sesizare în vederea exprimării punctului de vedere al preşedintelui Senatului - se naşte obligaţia Senatului de a declanşa procedura de punere de acord a legii cu decizia Curţii Constituţionale. O asemenea necorelare legislativă contravine cerinţei de precizie a legii prevăzute de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia "Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor", încălcându-se astfel art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa referitoare la calitatea actelor normative.