Decizia CCR nr. 474/2016Paragraful 52

41. Curtea constată că trimiterea alin. (10) - care se referă la controlul de constituţionalitate a regulamentelor parlamentare - la alin. (5) - care se referă la excepţia de neconstituţionalitate - din corpul aceluiaşi articol este contrară art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind lipsită de precizia de care trebuie să fie caracterizată o normă juridică (cu privire la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragrafele 223-227), în sensul că, pe de o parte, preşedintele Curţii Constituţionale solicită punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei corespunzătoare, şi nu punctul de vedere al preşedintelui Senatului, iar, pe de altă parte, în ipoteza normativă a art. 146 lit. c) din Constituţie, sesizarea Curţii Constituţionale nu se face prin încheiere pronunţată de instanţa judecătorească, în speţă nefiind incidente reglementările referitoare la ipoteza unui control concret, ci a celui abstract de constituţionalitate.