Decizia CCR nr. 474/2016Paragraful 56

45. A accepta susţinerile autorilor sesizării ar însemna că toate subiectele de drept prevăzute de art. 109 alin. (2) din Constituţie au o competenţă generală de a cere urmărirea penală pentru membrii Guvernului, indiferent dacă sunt sau nu deputaţi sau senatori, şi atunci s-ar ridica problema dacă pentru una şi aceeaşi faptă o Cameră cere urmărirea penală, iar cealaltă nu, sau dacă Preşedintele României cere urmărirea penală, iar Camerele resping prin vot o asemenea propunere. Or, raportat la cele de mai sus, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, a analizat textul art. 109 alin. (2) din Constituţie prin prisma dreptului subiectelor de drept acolo menţionate - Preşedintele României, Camera Deputaţilor, Senat - de a cere urmărirea penală şi a realizat o departajare funcţională, după calitatea persoanei, a competenţelor celor trei autorităţi publice. Astfel, prin decizie, se arată că în sensul art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, "înaintarea sesizării uneia dintre cele trei autorităţi pentru a cere urmărirea penală nu se poate face nici aleatoriu şi nici preferenţial de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi aceasta pentru că, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (2) din Constituţie, calitatea de deputat sau de senator este compatibilă cu exercitarea funcţiei de membru al Guvernului. Aşa fiind, cumulul calităţii de deputat sau de senator cu cea de membru al Guvernului atrage, după sine, în mod firesc, potrivit art. 109 alin. (2) , competenţa Camerei Deputaţilor sau a Senatului de a cere urmărirea penală, după caz. De aceea, în raport de cele menţionate, în cazul în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să sesizeze una dintre cele trei autorităţi - Camera Deputaţilor, Senatul sau Preşedintele României - pentru a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, soluţia este diferenţiată, după cum acesta are sau nu şi calitatea de deputat sau de senator la data solicitării. În consecinţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să se adreseze uneia dintre cele trei autorităţi, după cum urmează: