Decizia CCR nr. 431/2016Paragraful 28

23. În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora textul criticat creează discriminare, prin sancţionarea cu amendă judiciară doar a manifestărilor ireverenţioase ale părţilor, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror, fără a sancţiona aceleaşi acte săvârşite de procuror sau de instanţa de judecată faţă de participanţii la procedurile judiciare enumeraţi în textul criticat, Curtea constată că cele două categorii de persoane anterior arătate nu se află în situaţii juridice identice, datorită rolului diferit pe care acestea îl au în cadrul procesului penal. În acest sens, Curtea reţine că scopul reglementării abaterilor judiciare, prin prevederile art. 283 din Codul de procedură penal, este acela de asigurare a bunei desfăşurări a procedurii judiciare, prin sancţionarea faptelor care pot stânjeni aflarea adevărului şi realizarea justiţiei penale. Aşa fiind, logica unei astfel de reglementări implică sancţionarea participanţilor la procedura judiciară desfăşurată în faţa procurorului sau a instanţei de judecată pentru tulburarea activităţii acestor organe. Eventualele conduite necorespunzătoare ale acestor participanţi la procesul penal (respectiv ale judecătorului şi procurorului) sunt supuse unui regim sancţionator diferit, având ca temei legal dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, ce reglementează faptele care constituie abateri disciplinare ale acestora, precum şi dispoziţiile art. 100 din aceeaşi lege, care prevăd sancţiunile aplicabile în cazul săvârşirii lor.