Decizia CCR nr. 431/2016Paragraful 11

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (1) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) cu privire la instanţele judecătoreşti, art. 132 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie privind protecţia proprietăţii. Se susţine, în acest sens, că amenda judiciară prevăzută prin textul criticat reprezintă o sancţiune cu caracter penal cu scop represiv, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţie. Sunt invocate Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 2 septembrie 1998 şi 21 februarie 1984, pronunţate în cauzele Kadubec împotriva Slovaciei şi Ozturk împotriva Germaniei, prin care s-a reţinut că reglementările interne au o valoarea relativă în privinţa calificării unei sancţiuni ca fiind de natură penală şi, respectiv, că o eventuală distincţie între contravenţii şi infracţiuni în legislaţia internă a statelor membre nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de sancţiuni din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie. Se arată, de asemenea, că norma criticată înlătură caracterul echitabil al procesului penal, întrucât nu prevede şi sancţionarea judecătorului sau a procurorului pentru manifestări ireverenţioase faţă de părţi sau faţă de avocatul acestora, motiv pentru care textul criticat contravine, totodată, principiului egalităţii în drepturi. Se mai susţine că textul criticat este lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât sintagma "manifestare ireverenţioasă" nu este definită, în mod expres, în legislaţia în vigoare, condiţii în care conţinutul acesteia este lăsat la aprecierea procurorului, aspect care, având în vedere caracterul penal al sancţiunilor stabilite prin art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, determină încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.