Decizia CCR nr. 441/2016Paragraful 13

9. Guvernul apreciază că reglementarea actuală a procedurii de soluţionare a cererii de recuzare este similară celei prevăzute în art. 52 alin. (2) din Codul de procedură penală anterior. Aceste din urmă dispoziţii au fost supuse controlului de constituţionalitate în raport de critici similare celor formulate în prezenta cauză, constatându-se de fiecare dată conformitatea acestora cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 1.016 din 29 noiembrie 2012, Curtea Constituţională a statuat că reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri, corespunzător cerinţelor impuse de art. 21 din Constituţie, iar faptul că părţile sunt ascultate numai "dacă se găseşte necesar" vizează tocmai "împiedicarea tergiversării soluţionării cererii de recuzare şi, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată". În ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la apărare, arată că, prin Decizia nr. 992 din 8 iulie 2010, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului, să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 24 din Constituţie".