Decizia CCR nr. 440/2016Paragraful 25

18. Curtea observă că, pronunţându-se asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 51 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală din 1968, care reglementau o procedură similară, a reţinut că prin etapa examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recuzare legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept şi a posibilităţilor de tergiversare a soluţionării cauzelor, în deplină concordanţă cu cerinţele dreptului la un proces echitabil. De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerinţelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 526 din 19 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 1 iunie 2011).