Decizia CCR nr. 440/2016Paragraful 24

17. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (5) teza a doua din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea reglementează etapa examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recuzare prin raportare la prevederile art. 67 alin. (2) -(4) din Codul de procedură penală, fără ca noua reglementare să conţină diferenţe semnificative faţă de dispoziţiile cuprinse în art. 51-52 din vechiul Cod de procedură penală. Astfel, completul de judecată în faţa căruia se formulează cererea de recuzare trebuie să examineze formal existenţa sau inexistenţa în conţinutul cererii a unuia sau mai multor temeiuri de fapt şi de drept. Totodată, completul de judecată verifică dacă anterior nu a mai fost formulată o altă cerere de recuzare, faţă de acelaşi judecător, pentru acelaşi caz de incompatibilitate cu aceleaşi temeiuri de fapt. Curtea constată că, în baza dispoziţiilor legale incidente, completul din care face parte judecătorul recuzat poate respinge ca inadmisibilă o cerere de recuzare doar în cazurile enumerate limitativ de lege. În măsura în care, în urma examenului de admisibilitate în principiu, completul de judecată constată că sunt îndeplinite toate condiţiile, acesta are obligaţia de a trimite cererea de recuzare spre soluţionare completului competent să o soluţioneze. Potrivit dispoziţiilor incidente în această materie, completul de judecată ce analizează în principiu recuzarea nu are posibilitatea de a respinge ca inadmisibilă cererea cu motivarea că aceasta este nefondată sau în mod vădit nefondată.