Decizia CCR nr. 828/2019Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 67 alin. (5) teza finală din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 440 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, prin care a constatat constituționalitatea acestora. Prin decizia precitată, paragrafele 17-19, Curtea a reținut că prevederile legale criticate reglementează etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recuzare, prin raportare la prevederile art. 67 alin. (2) -(4) din Codul de procedură penală. Astfel, completul de judecată în fața căruia se formulează cererea de recuzare trebuie să examineze formal existența sau inexistența în conținutul cererii a unuia sau a mai multor temeiuri de fapt și de drept. Totodată, completul de judecată verifică dacă anterior nu a mai fost formulată o altă cerere de recuzare, față de același judecător, pentru același caz de incompatibilitate cu aceleași temeiuri de fapt. Curtea a constatat că, în baza dispozițiilor legale incidente, completul din care face parte judecătorul recuzat poate respinge ca inadmisibilă o cerere de recuzare doar în cazurile enumerate limitativ, în cuprinsul art. 67 alin. (5) din Codul de procedură penală. În măsura în care, în urma examenului de admisibilitate, în principiu, completul de judecată constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în art. 67 alin. (2) -(4) din Codul de procedură penală pentru formularea cererii de recuzare, acesta are obligația de a trimite cererea de recuzare spre soluționare completului competent să o soluționeze. Potrivit dispozițiilor incidente în această materie, completul de judecată ce analizează în principiu recuzarea nu are posibilitatea de a respinge ca inadmisibilă cererea cu motivarea că aceasta este nefondată sau în mod vădit nefondată. ...