Decizia CCR nr. 438/2016Paragraful 24

19. În legătură cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la termenul "suspiciune rezonabilă", Curtea observă că instanţa europeană a analizat această sintagmă pe tărâmul art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, instanţa de la Strasbourg a reţinut că prin existenţa unei suspiciuni rezonabile se înţelege existenţa unor date sau informaţii de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că este posibil ca o persoană să fi săvârşit o infracţiune (Hotărârea din 30 august 1990, pronunţată în Cauza Fox, Campbell şi Hartley împotriva Regatului Unit, paragraful 32). Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, fiind atribuţia judecătorului speţei de a stabili gradul de rezonabilitate al acesteia. Curtea a precizat că nu se poate pune în discuţie o simplă suspiciune sau o suspiciune bazată exclusiv pe buna-credinţă, ci o suspiciune rezonabilă ce presupune un test obiectiv (Hotărârea din 19 mai 2004, pronunţată în Cauza Gusinskiy împotriva Rusiei, paragraful 53).