Decizia CCR nr. 432/2016Paragraful 12

9. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Arată că prin modalitatea de reglementare a recursului în casaţie legiuitorul a urmărit impunerea unei rigori şi a unei discipline procesuale pentru a se evita introducerea unor cereri de recurs în casaţie abuzive, şicanatorii, şi care nu s-ar înscrie în mod riguros motivelor de recurs prevăzute de legiuitor. Aceste condiţionări ilustrează viziunea legiuitorului asupra acestei căi extraordinare de atac prin care se urmăreşte confirmarea unei hotărâri judecătoreşti cu legea, motiv pentru care atât condiţiile de exercitare, cât şi cazurile în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată sunt strict şi limitativ prevăzute. În raport de natura acestei căi extraordinare de atac, instituirea unor condiţii servesc scopului legitim al legiuitorului, sunt adecvate naturii acestei căi extraordinare de atac şi sunt şi necesare. În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii, apreciază că nu poate fi vorba de o similitudine între reglementarea criticată din Codul de procedură penală şi reglementarea procesual civilă care a făcut obiectul Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014. Arată că în cazul dispoziţiilor procesual civile se condiţiona de existenţa serviciilor unui avocat atât exercitarea căii de atac, motivarea acesteia, reprezentarea, asistarea, fiind necesară prezenţa avocatului pe tot parcursul acestei căi extraordinare de atac. În materie penală, legiuitorul a optat însă doar pentru obligativitatea redactării cererii de recurs în casaţie de un avocat, iar dacă se trece de faza admisibilităţii în principiu, legiuitorul a prevăzut posibilitatea părţii de a se apăra singură sau, în ipoteza în care apărarea este obligatorie, art. 445 alin. (1) din Codul de procedură penală a prevăzut asigurarea apărării din oficiu. Astfel, simpla condiţie ca cererea de recurs în casaţie să fie redactată de un avocat nu este o măsură împovărătoare financiar pentru parte, dimpotrivă, ea are ca scop preîntâmpinarea respingerii ca inadmisibilă a cererii care nu se circumscrie caracterizării căii de atac, a menţionării cazului de casare etc. Aşadar, apreciază că măsura reglementată de dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate este una proporţională, criticile fiind nefondate.