Decizia CCR nr. 422/2016Paragraful 22

18. Astfel, Curtea a reţinut că, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că întreaga construcţie a criticilor aduse textului art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital este bazată pe o eventuală afectare a dreptului acţionarilor la exercitarea votului secret prin corespondenţă, respectiv a imposibilităţii asigurării secretului absolut al votului exprimat de acţionari prin corespondenţă, ceea ce contravine, în opinia autoarei, dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Faţă de această critică, respectiv pretinsa contradicţie a dispoziţiilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 cu prevederile art. 53 din Constituţie, Curtea a statuat constant în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, că invocarea prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu poate fi reţinută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale, astfel cum acestea sunt prevăzute în capitolul II - Drepturile şi libertăţile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale. Or, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a menţionat, în concret, care este dreptul fundamental pretins a fi încălcat sau sub protecţia cărei prevederi constituţionale intră dreptul acţionarilor la exercitarea votului secret prin corespondenţă, respectiv asigurarea secretului absolut al votului acţionarilor exprimat prin corespondenţă.