Decizia CCR nr. 417/2016Paragraful 28

24. Dispoziţia legală criticată, prin instituirea termenului special de prescripţie, contribuie la protecţia juridică a adjudecatarului şi la stabilitatea raporturilor juridice şi nu împiedică cu nimic persoanele care pretind un drept asupra imobilului să-şi valorifice respectivul drept în termenul prevăzut. O asemenea prevedere legală reprezintă în sine o limitare a accesului liber la justiţie, limitare proporţională cu scopul urmărit de legiuitor, respectiv stabilitatea raporturilor juridice. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57) şi că el poate fi supus la restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau de decădere; important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93). Prin executarea silită se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Astfel, stabilirea unui termen pentru exercitarea cererii de evicţiune, având ca reper data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară, este unul obiectiv, orice persoană putând introduce o atare acţiune, publicitatea adjudecării reprezentând un aspect care favorizează introducerea cererii în termen.