Decizia CCR nr. 409/2016Paragraful 17

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2014. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Ţinând cont de împrejurările cauzei, Curtea reţine că în speţă sunt incidente cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, în cauza de faţă, autorii excepţiei au cerut punerea în executare silită a unei hotărâri emise de Prefectul municipiului Bucureşti (Hotărârea nr. 2.603 din 22 aprilie 2004), Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti încuviinţând executarea silită. Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul soluţionării contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care a invocat în susţinerea acestei acţiuni prevederile art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, prin care a fost suspendată, în intervalul 14 martie 2014-31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite conform legilor reparatorii nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006. În consecinţă, deşi în prezent textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepţie de neconstituţionalitate, subliniind totodată faptul că instanţa de judecată este cea care are competenţa de a se pronunţa asupra aplicabilităţii efective la cauza dedusă judecăţii a textului de lege supus controlului de constituţionalitate.