Decizia CCR nr. 407/2016Paragraful 22

18. Faţă de cele reţinute în paragraful precedent, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 53 - care permit, în mod condiţionat şi cu titlu de excepţie, restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, aşadar care statuează cu privire la regimul restrângerii exerciţiului acestora - nu au o existenţă autonomă, aşa încât pot fi invocate în susţinerea unei excepţii de neconstituţionalitate prin raportare la alte dispoziţii din Constituţie care, în mod necesar, reglementează cu privire la drepturi ori libertăţi fundamentale. În aceste condiţii, având în vedere acest aspect, cât şi faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a precizat vreun drept ori libertate fundamentală al căror exerciţiu să fi fost restrâns prin textul de lege criticat, instanţa de contencios constituţional nu poate examina constituţionalitatea normelor procesual penale ale art. 80 alin. (2) lit. a) prin raportare art. 53 din Legea fundamentală.