Decizia CCR nr. 401/2016Paragraful 37

6. Se reţine că remediul efectiv nu este posibilitatea dată persoanei de a cere suspendarea actului administrativ fiscal, ci de a contesta actul administrativ de suspendare a procedurii. Aceste două tipologii de acţiuni trebuie să coexiste în ipoteza normativă a art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală pentru a garanta, în mod efectiv, pe de o parte, efectivitatea accesului liber la justiţie, iar, pe de altă parte, protejarea dreptului de proprietate privată al contestatorului. Statul are obligaţia pozitivă de a institui măsuri adecvate în sensul apărării ambelor drepturi fundamentale în mod efectiv. Faptul că contestatorul poate formula cerere de suspendare a executării nu este decât o măsură necesară pentru salvgardarea temporară/protejarea imediată a dreptului de proprietate privată; în schimb, lipsa posibilităţii contestării chiar a actului administrativ în urma căruia persoana este nevoită să introducă o asemenea cerere de suspendare indică faptul că asistăm la o încălcare a accesului liber la justiţie şi la o fragilizare a dreptului de proprietate, din moment ce statul nu pune la dispoziţia cetăţeanului întregul arsenal de mijloace juridice necesare protejării acestuia, lăsând şi acest drept fără o garanţie eficientă.