Decizia CCR nr. 403/2016Paragraful 29

25. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, Curtea apreciază că, în mod contrar dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie făcute în formă scrisă şi motivate, autorul excepţiei nu şi-a motivat critica de neconstituţionalitate. Aşa cum Curtea a precizat prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, structura inerentă şi intrinsecă a oricărei excepţii de neconstituţionalitate cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În cauza de faţă, Curtea reţine că, deşi autorul excepţiei a invocat mai multe prevederi constituţionale, nu a arătat în ce mod acestea sunt încălcate de dispoziţiile de lege criticate, iar, în mod rezonabil, nu se poate determina critica de neconstituţionalitate vizată de acesta. Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii.