Decizia CCR nr. 399/2016Paragraful 16

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reabilitarea reprezintă instituţia juridică prin care fostul condamnat este reintegrat în societate, prin înlăturarea consecinţelor condamnării suferite, indiferent de gravitatea acesteia. Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare, efectele reabilitării producându-se pentru viitor. Astfel, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, nu va fi atrasă starea de recidivă sau persoana va putea să beneficieze, în condiţiile legii, de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei [art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal] ori a amânării aplicării pedepsei [art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal] sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei [art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal]. Numeroase consecinţe ce urmează a fi înlăturate ca efect al reabilitării sunt, însă, extrapenale. De exemplu, potrivit art. 4 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, nu poate fi gestionar cel condamnat pentru infracţiunile expres prevăzute de actul normativ în cauză; conform Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, condamnarea, în anumite condiţii, împiedică dobândirea calităţii de avocat [art. 12 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 14 lit. a) ] ori determină încetarea acestei calităţi [art. 27 lit. d) ]; potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, nu poate dobândi calitatea de magistrat persoana care are antecedente penale [art. 14 alin. (2) lit. c) teza întâi] etc.