Decizia CCR nr. 405/2016Paragraful 23

20. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt redactate cu suficientă claritate, inclusiv din perspectiva noţiunii de "îndeplinire defectuoasă", formularea largă fiind utilizată pentru a acoperi orice încălcare a atribuţiilor de serviciu prevăzute de legi, regulamente, fişe ale postului etc., care are urmarea imediată prevăzută de lege. Textul criticat permite oricărui destinatar să îşi regleze comportamentul prin raportare la atribuţiile sale concrete de serviciu, dar şi instanţelor să analizeze, în raport cu aceleaşi atribuţii de serviciu ale persoanei acuzate, dacă acestea au fost respectate sau nu. Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, care nu instituie o răspundere obiectivă pentru forma agravată a infracţiunii. Drept urmare, această agravantă nu este incidentă în mod automat, ori de câte ori funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, independent de atitudinea subiectivă a acestuia. Textul se completează cu dispoziţiile generale ale Codului penal care stabilesc o răspundere subiectivă şi în situaţia circumstanţelor agravante şi a elementelor circumstanţiale cu caracter agravat, art. 30 alin. (3) din Codul penal prevăzând expres că nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia, împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o la momentul săvârşirii infracţiunii. De asemenea, potrivit art. 50 alin. (2) din Codul penal, circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorilor şi participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.