Decizia CCR nr. 405/2016Paragraful 17

14. Autorii excepţiei arată că, din modul de interpretare a sintagmei "în mod defectuos" de către procurori, rezultă că există o modalitate ideală, perfectă de îndeplinire a unui act, cunoscută doar de procurorul de caz, care ar putea sau nu să fie împărtăşită de judecătorul cauzei, dar care nu este cunoscută de funcţionarul public însărcinat să îndeplinească actul respectiv. Astfel, funcţionarul nu cunoaşte conduita ideală pe care ar trebui să o urmeze şi căreia ar trebui să i se conformeze, dar cu toate acestea este tras la răspundere penală pentru o faptă pedepsită extrem de grav. În continuare arată că, potrivit art. 19 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei adoptată la New York, fapta incriminată trebuie să fie săvârşită cu intenţie calificată prin scop, iar nu cu intenţie indirectă. Astfel, agravanta din Legea nr. 78/2000 trebuie inclusă în conţinutul constitutiv al infracţiunii, iar nu ca formă de agravare a răspunderii.